Info

Comisia Europeană a avizat favorabil schema de sprijin în vederea promovării utilizării de energie regenerabilă. Acesta va determina creşterea interesului investitorilor străini pentru această piaţă din România – cea mai atractivă din regiunea de sud-est a Europei. Reprezentanţii companiilor Schneider Electric şi Transelectrica susţin că au început, deja, să se concretizeze şi primele proiecte specializate, numai în zona de vest a ţării fiind identificate zece fonduri de investiţii care vizează dezvoltarea unor astfel de proiecte. Unul dintre cele mai importante obiective anunţate pentru această regiune, vizează realizarea unui parc eolian cu o putere instalată de 32MW în localitatea Gătaia (judetul Timiş), cu o valoare totală de 100 milioane de euro. Lucrările sunt programate să înceapă în anul 2012. În aceeaşi localitate, o altă companie intenţionează să realizeze un parc solar de 2,99 MW, pe o suprafaţă de 20 de hectare. Specialiştii din domeniu estimează că, în următorii 20 de ani, cererea de energie din România se va dubla. Potrivit hărţii solare a ţării noastre, regiunile din vestul ţării şi din Dobrogea vor înregistra cea mai importantă dezvoltare, în special în ceea ce priveşte investiţiile în parcuri solare şi fotovoltaice.

Sursa: agendaconstructiilor.ro

Microorganismele folosite la epurare au nevoie de o apă cât mai murdară pentru „a-şi face treaba”.

Compania Naţională a Huilei Petroşani a instalat o staţie de tratare a apelor menajere care funcţionează pe bază de bacterii.

Staţia de tratare a apelor menajere pe bază de bacterii a fost dată în folosinţă la Exploatarea Minieră Uricani din vestul Văii Jiului.

Compania Naţională a Huilei (CNH) din Petroşani a cheltuit pentru acest proiect circa 650 de mii de lei. Microorganismele folosite la epurare au nevoie de o apă cât mai murdară pentru „a-şi face treaba”.

Investiţia este singura de acest fel din România, după cum susţine conducerea CNH. O parte a echipamentelor au fost furnizate de o firmă din Ungaria, iar staţia a fost realizată de o firmă privată din Valea Jiului. Aceasta a fost dată în folosinţă miercuri, înainte de termen, au precizat reprezentanţii CNH Petroşani.

Are un debit maxim de apă uzată de 140 mc/zi, şi funcţionează 24 de ore din 24 cu o putere instalată de 11 kw.

„Prietenoasă cu mediul”

Staţia face parte dintr-un program demarat de compania minieră încă din 2004, care este aproape de final şi prevede alinierea la normele europene de mediu.

Fără aceste investiţii, CNH Petroşani nu ar mai fi primit autorizaţia de mediu. „în cursul acestei luni am realizat două obiective de mediu. Este vorba despre staţia de epurare ape menajere de la Uricani şi staţia de epurare ape de mină de la Lupeni. Concentrarea companiei în acest an va fi pe problemele de mediu, urmând a da în folosinţă alte două staţii de epurare a apelor menajere la Paroşeni şi Lonea.

Investiţiile acestea totalizează undeva la 3 milioane de lei. Odată cu finalizarea acestor obiective, CNH va putea fi considerată «prietenoasă» cu mediul”, a declarat Daniel Surulescu, director general CNH Petroşani.

CNH a demarat proiectele de mediu în 2004, când a oprit deversarea apelor rezultate în urma spălării cărbunelui în Râul Jiul. Efectul a apărut imediat: Jiul, considerat anterior cel mai poluat râu din România, a ajuns în momentul de faţă, cel puţin în partea superioară, să fie cea mai curată apă din ţară.

Conformare la normele de mediu

Prin programul de etapizare şi conformare la noile norme de mediu, Compania Naţională a fost obligată să investească masiv în „instalaţii ecologice”.

Astfel, a reabilitat instalaţia de funicular pe care se transportă sterilul şi şi-a betonat suprafeţele depozitelor de material lemnos.

Pentru a-şi menţine autorizaţia de mediu au fost necesare lucrări pentru depoluarea solului la depozitul de carburant sau betonarea şi realizarea acoperişului de protecţie a diverselor recipiente cu substanţe utilizate în industria minieră.

O echipa de ingineri britanici a pus la punct un ciment revolutionar, capabil sa retina emisiile de CO2 in timp ce se solidifica, anunta Corriere della Sera.

Inginerii din cadrul firmei britanice Novacem au reusit sa dezvolte o formula pentru producerea unei noi tipologii de ciment, atat de ecofriendly incat poate absoarbi o buna parte din bioxidul de carbon prezent in atmosfera. Realizarea noului material, compus din silicat de magneziu, se face la temperaturi mult mai putin ridicate fata de cele atinse in cuptoarele in care este preparat cimentul traditional (asadar un consum mai mic de energie); in plus, spre deosebire de acesta din urma, cimentul Novacem absoarbe cantitati mari de CO2 in timp ce se solidifica, reducandu-se astfel emisiile corelate fazei de productie. Compania a demarat deja un proiect pentru constructia unei instalatii-pilot destinate realizarii noului ciment si potrivit sefului echipei de ingineri, Nikolaos Vlasopoulos, produsul ar putea fi lansat pe piata in cel mult cinci ani.

Productia de ciment utilizat in constructii se numara printre principalii “imputati” ai incalzirii globale, dar acest lucru survine in buna parte din cauza tehnologiilor inadecvate utilizate de aceasta industrie care, conform datelor stranse de experti, produce circa 5% din emisiile globale de CO2; adica o cota mai mare chiar si decat decat cea generata de transportul aerian.

In plus, potrivit datelor expertilor bancii franceze Credit Agricole, in deceniul urmator, cererea de ciment va creste cu 50%, afectand evident si emisiile: se estimeaza ca sectorul in chestiune ar putea ajunge sa emita de unul singur o cantitate de CO2 egala cu cea produsa in clipa de fata de intreaga Europa.

Mult-hulitul plastic, unul din cele mai poluante materiale existente în acest moment, “vinovat” de situaţia gravă în care se află mii de specii de animale şi plante, s-ar putea schimba radical în anii următori.

Potrivit unor realizări de laborator, din plastic s-ar putea obţine pe viitor biocombustibili, sursa alternativă de carburant mult mai puţin poluant. Ideea le-a venit cercetătorilor de la catedra politehnică a Universităţii din New York.

După mai mulţi ani de cercetări asidue, savanţii au anunţat că au reuşit ceea ce la un moment dat părea imposibil: transformarea plasticului în biocombustibil. Experimentele realizate în laboratorul american au dus la transformarea uleiului ars, provenit de la transporturi şi industrie, în plastic şi apoi tratarea acestui material în biocombustibil.

Idee revolutionară

“Nu am avut de la început această intenţie. Iniţial, grupul nostru de cercetare a încercat să rezolve problema uleiurilor arse, folosite mai ales în industrie şi de automobile. Milioane de tone sunt irosite anual şi deversate în mări şi oceane, provocând pagube ecologice foarte mari. Pornind de la această idee, am reuşit să obţinem din uleiul ars plastic. Adică, din lac în puţ. Am fi înlocuit o substanţă poluantă cu alta, la fel de nocivă pentru mediu. Totuşi, am continuat cercetările şi o idee strălucită ne-a făcut să descoperim o metodă prin care plasticul a devenit combustibil bio. Considerăm ideea revoluţionară, de aceea am şi anunţat-o, dar în acest moment testele continuă în laborator pentru perfecţionarea ei”, a declarat şeful echipei de cercetători de la Universitatea din New York, Kevin Richardson.

în momentul de faţă, plasticul este considerat ca unul din principalii inamici ai biodiversităţii. Practic, pungile din acest material sunt folosite doar 20 de minute, ulterior ajungând în natură, unde sunt înghiţite de animale, peşti, insecte sau sufocă plantele şi solul. începând din 2009, pungile de plastic sunt taxate şi în România, asemenea multor state din vestul Europei, America şi Asia.

Boabele de cafea pot reprezenta o sursa ieftina si abundenta de biocombustibil, mai ales in tarile in care aceasta cultura este preponderenta.

Folosite in prezent ca ingrasamant agricol sau pur si simplu aruncate, boabele de cafea ar putea deveni o sursa de biodiesel ieftina si totodata ecologica, se arata intr-un studiu citat de ,The Guardian’. Boabele de cafea utilizate contin intre 11 si 20% ulei, in functie de tipul acestora. ‘Procentul este competitiv cu cel al altor resurse folosite pentru obtinerea de biocombustibil precum semintele de rapita (37-50%), uleiul de palmier (20%) sau cel de soia (20%)’, declara cercetatorii pentru publicatia ,Journal of Agricultural and Food Chemistry’.

Oamenii de stiinta de la Universitatea Nevada din Reno, SUA, au utilizat un proces deloc costisitor de extragere a uleiului din reziduurile ramase in urma prepararii de cappuccino si expresso pe care o realizeaza un lant multinational de cafenele.

Uleiul obtinut a fost ulterior transformat in biocombustibil, care poate fi folosit in alimentarea automobilelor si a camioanelor.

Productia mondiala de cafea se ridica anual la peste 7,2 milioane de tone, potrivit Ministerului Agriculturii din SUA. Aceasta cantitate ar putea genera 10 milioane de tone de biocombustibil, sunt de parere cercetatorii americani. In plus, uleiul obtinut din cafea are in compozitie o serie de antioxidanti necesari pentru stabilitatea biocombustibililor. Iar mai departe, resturile solide ramase in urma extragerii uleiului pot fi reutilizate pe post de ingrasamant natural.

Numai in Statele Unite s-ar realiza un profit anual de peste 8 milioane de dolari din biocombustibilul obtinut de la un singur lant important de cafenele.

Conform BBC News, in luna ianuarie 2009, un avion de tip Boeing 737-800 a zburat fara probleme in timp ce unul dintre motoarele sale a fost alimentat cu un amestec 50-50 de biocombustibil si combustibil clasic de avion.

Avionul, care a decolat de pe un aeroport din Texas, s-a rotit deasupra Golfului Mexic timp de o ora si jumatate iar in timpul zborului au fost facute cu succes numeroase teste de urgenta, printre care si o oprire si repornire a motoarelor.

Responsabilii testului din partea companiei aviatice s-au declarat incantati de faptul ca pentru utilizarea amestecului de combustibili nu sunt necesare modificari motoarelor de avioane.

Extragerea biocombustibililor din alge este vazuta in prezent drept o solutie viabila la inlocuirea unei parti a hidrocarburilor clasice. Mai mult, acestia ar trebui sa ia locul biocombustibililor din prima generatie, care sunt extrasi din plante tehnice.

Cultivarea plantelor tehnice la scara mare a avut drept consecinte negative, pe de o parte, reducerea suprafetei cultivate cu cereale (ceea ce a insemnat cresterea pretului mondial al alimentelor). Pe de alta parte, extinderea suprafetelor cultivate cu plante tehnice pentru biocombustibili prin noi desteleniri a dus la reducerea masiva a ecosistemelor naturale in unele tari.

Folosirea algelor pentru biocombustibili este, de aceea, vazuta drept o solutie de viitor. Si asta pentru ca:

• din aceeasi cantitate de alge se pot obtine cam de 30 de ori mai multi biocombustibili ca in cazul plantelor tehnice
• pentru cresterea algelor nu este necesara utilizarea de terenuri agricole (ceea ce ar atenua efectele negative descrise mai sus)
• algele se cresc foarte rapid

Biocombustibilul utilizat la teste a avut insa un amestec din doua surse – algele dar si o planta tehnica, deoarece biocombustibilii din alge sunt inca foarte scumpi. In ciuda numeroaselor testari a unor solutii de eficientizare si a avansului tehnologic din ultimii ani, va mai trebui sa treaca ceva timp pana cand algele ar putea deveni o sursa comerciala majora de biocombustibili.

Testul a fost, pe de o parte, primul in care un avion al unei companii americane a folosit o sursa alternativa de hidrocarburi. Pe de alta parte, acesta a fost primul zbor din lume al unui avion comercial cu doua motoare alimentat partial cu biocombustibili. Teste similare fusesera facute in 2008 cu avioane cu patru motoare.

Recent s-a descoperit ca o ciuperca din Padurea Patagoniana a Americii de Sud ar putea fi folosita in viitor ca si biocombustibil. Da, ati inteles bine, ciupercile patagoniene, urmatorul biocombustibil.

Cercetatorii afirma ca aceasta ciuperca, Gliocladium roseum, are abilitatea de-a produce un exces de molecule de hidrogen si carbon intr-o combinatie unica, nemaintalnita la alte organisme in lume, si produsul este remarcabil de asemanator cu combustibilul folosit la masinile noastre. Si, potrivit unei dezbateri de Microbiologie, publicata recent, cercetatorii lucreaza momentan la dezvoltarea potentialului de producere a combustibilului. Asa ca, intr-o zi este posibil sa ne facem plinul masinilor datorita hidrocarburilor derivate din ciuperci in locul combustibilului fosil.

Se raporteaza ca ciuperca detine cateva proprietati care depasesc cu mult sursele actuale de biocombustibil. Sursele actuale trebuiesc rafinate inainte de-a fi transformate in combustibil, un proces meticulos si nu intotdeauna prietenos mediului. Ciperca are un avantaj clar fata de acesti biocombustibili deoarece produce “mico-diesel” direct din celuloza. Scurtarea procesului de productie inseamna reducerea costurilor si a CO2-ului eliberat in atmosfera.

Deoarece biocumbustibilii actuali sunt in marea majoritate derivati din recolte ce trebuiesc plantate si recoltate in ferme, au un impact substantial asupra preturilor si aprovizionarii. Pe de alta parte, ciupercile, pot fi crescute in fabrici, eliminand asemenea impact.

Desi ciudata, aceasta descoperire remarcabila a fost rezultatul unei intamplari fericite. Dr. Gary Strobel, profesor la Universitatea din Montana, a recoltat pentru prima data aceasta ciuperca cu ani in urma. Abia dupa examinari sofisticate a descoperit intamplator aceste unica proprietati de “mic-diesel“.

Cercetătorii americani de la Universitatea Texas din Austin au găsit o nouă soluţie de a produce biocombustibili. Totul se bazează pe un microb care produce celuloză din care se poate obţine etanol şi alţi combustibili de natură biologică.

În afară de celuloză, bacteria creată de prof. Malcolm Brown şi de Dr David Nobles secretă principalele surse de producere a etanolului (glucoză şi sucroză). Bacteria produce celuloză sub forma unui gel care poate fi transformat cu uşurinţă În glucoză. Celuloza din plante este dificil de „spart” pentru că are o compoziţie cristalină şi este formată din multe componente. Soluţia găsită este ieftină pentru că nu e nevoie de alte tehnici – inclusiv mecanice – pentru spargerea celulozei.

Cercetătorii au calculat că prin metode clasice aria aproximativă necesară pentru producerea de etanol care să satisfacă cerinţa de combustibil la nivelul transportului din Statele Unite este de peste 2000 de km pătraţi, cam jumătate din suprafaţa judeţului Vrancea.

Cu bacteria obţinută ar avea nevoie de o porţiune cu o suprafaţă de două ori mai mică. Această variantă presupune Însă continuarea cercetărilor pentru optimizarea procesului. Până acum, experimentele realizate În laborator au indicat faptul că această soluţie ar creşte productivitatea de 17 ori.

O ciupercă de copac ar putea oferi combustibil ecologic ce poate fi pompat direct în rezervoarele maşinilor, spun oamenii de ştiinţă americani. Organismul, descoperit în jungla din Patagonia, produce în mod natural un amestec de chimcale ce este foarte asemănător cu motorina.

“Acesta este singurul organism care s-a descoperit că produce o asemenea combinaţie de substanţe”, declara Gary Strobel, biolog al Universitaţii Montana, cel care a condus cercetările.

în principiu, biocombustibilul este un înlocuitor atractiv al celui fosi. UE a stabilit un obiectiv pentru biocombustibil de 5,75% până în 2010 şi 10% – 2020. Cu toate acestea, criticii apreciază că actualele forme de biocombustibil abia dacă reduc emisiile de gaze cu efect de seră, dar produc creşterea preţului la mâncare şi defrişări. Producerea de biocombustibil sustenabil este un nou obiectiv, iar acum experţii se apropie. Ciuperca, numită Gliocladium roseum, creşte în interiorul ulmului (Eucryphia cordifolia) în Patagonia de nord, şi produce o serie de molecule de hidrocarbon ce practic sunt identice cu compuşii din combustibilul fosil. Detaliile studiului vor fi publicate numărul din noiembrie al revistei “Microbiology”.

Multe organisme simple, precum algele, produc chimicale similare hidrocarburilor, dar potrivit lui Strobel, nici una nu produce compusul exploziv de asa mare energie precum ciuperca aceasta. Un alt avantaj al ciupercii este că mănâncă celuloza, compusul ce reprezintă mare parte din materia organică ce acum este aruncată. Covertirea acestei plante în producătoare de combustibil este acum un nou obiectiv.

O companie italiană a dezvoltat o tehnologie care va produce biocombustibil din spanac pentru a evita discuţiile pe tema obţinerii de combustibili din recoltele proprii industriei alimentare.

Alte opt companii din Italia sunt implicate în acest proiect în valoare de 10 milioane de euro.